joi, 6 mai 2010

Respira e balansul


In viata cel mai greu de pastrat lucru e echilibrul” .De cum am citit-o mi-a placut cel mai mult si am stiut ca este un motto ce se muleaza foarte bine pe viata; pe ceea ce inseamna…viata… -cel putin din punctul meu de vedere-.
Ma relaxez citind zicale, morale si motto-uri, mai ales din cele spiritual-comice; si imi placeau multe, dar nu le memoram. Aceasta insa, al carui autor este Jean Grenier, in mod special mi-a atras atentia. Eram constient de echilibrul din natura, il vedeam in jurul meu. Am realizat importanta echilibrului in toate, in Univers. Asa ca am tinut minte zicala si in cele din urma am zis DA, echilibrul este VIATA. Apoi m-am uitat la lume, la societate, la oameni…la mine si mi-am dat seama ca suntem singura specie de pe aceasta planeta a caror indivizi formeaza un organism care este in dezechilibru cu mediul in care traieste, un organism cu indivizi in dezechilibru unul fata de celalalt, fata de ei insisi…am vazut dezechilibrul din viata mea. Am stiut ca daca vreau sa fiu parte din acest Univers, daca vreau sa cunosc ce inseamna VIATA trebuie sa-mi gasesc echilibrul. Si m-am hotarat sa pornesc in cautarea Lui. Nu avem nici in minte si nici in suflet ceva clar despre ce inseamna echilibrul si nici nu gaseam cuvintele sa m-IL exprim nici macar in gand. Pe parcurs, tot cautand prin framantarea mea , am realizat ca nu este un lucru usor, ca este un tel greu de atins in primul rand pentru ca nu stiam exact ce inseamna echilibrul si ce trebuie sa fac si sa schimb in propria-mi viata pentru a-L atinge. In cautarea Lui am trecut furtuni sarind violent de pe un taler pe celalalt. Echilibrarea balantei parea un lucru foarte greu de realizat. Axul dintre talere -locul unde trebuia sa ajung- parea un ideal din ce in ce mai fantastic. Am realizat ca in viata cel mai greu de pastrat lucru e echilibrul…iar eu nu aveam sperante nici macar sa-l ating din mers in trecerea dintre talere, dar mai sa-l si pastrez... Am vazut ca ce e mult pentru mine poate fi putin pentru un altul sau invers. Ca ce e bun pentru mine e mai putin bun sau chiar rau pentru altcineva...Deci inseamna oare ca echilibrul pentru mine are alta forma si sens decat echilibrul pentru un altul, deci nu este un echilibru universal? Oare voi sti cand si daca voi atinge echilibrul? Echilibrul inseamna sa simti sau sa gandesti?…sau amandoua (vorbim de echilibru , nu?). Cu cat gandeam mai mult mai tare zdruncinam talerele balantei. Cu cat ma cufundam mai adanc in ganduri si contraste simteam ca ma indepartez de echilibru generand mai multa framantare sufleteasca si zgomot mental. Pana azi. Astazi am descoperit prajina cu care acrobatul isi tine balansul cand merge pe sarma la mare intaltime. Prajina care ma poate ajuta sa ajung sa stau drept in centrul balantei cu cate un picior pe fiecare taler, in echilibru.
Astazi m-am oprit. Si , dupa un moment de liniste mentala am deschis ochii si mi-am zis: DA! Respira E balansul !

12 comentarii:

  1. Citind ce ai scris, mi-au venit in minte cuvintele la care meditez adesea. Pentru mine echilibrul e sinonim cu pacea. Starea interioara sa nu se schimbe indiferent daca afara e furtuna sau soare.

    Cel care nu se lasa tulburat de fluxul neintrerupt al dorintelor materiale, atasamente si aversiuni, care intra precum raurile in oceanul ce ramane intotdeauna linistit, doar acela poate dobandi pacea si nu cel care se chinuie sa-si satisfaca astfel de dorinte, condus de ele.

    RăspundețiȘtergere
  2. De acord cu tine, insa ultima parte imi suna a judecata...poate unii prefera sa se chinuie ca apoi sa savureze un moment de placere...Pentru unii echilibrul poate sa sune prea plictisitor :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Gusturi si gusturi... :). Nu te contrazic, exista preferinta pentru un desert de chin si un strop de placere.
    O metoda de a obtine placere este sa-ti incalti pantofii care te strang si dupa lungi rabdari, sa-i scoti si apoi iar sa-i iei si iar sa-i scoti, sa respiri placut usurat si iar sa-i pui in picioare, sa innebunesti de durere ca apoi sa-i scoti fericit :D. Si pe deasupra sa mai fii si convins ca e singura solutie, ca sa nu te incerce vreun carcel existential.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce am descris reprezinta starea de existenta dualista in care placerea e traita ca lipsa a durerii, dar mai exista alte doua categorii de stari existentiale (de constiinta) - cele transcendentaliste, dincolo de dualitate. Una e o stare de echilibru static, care duce la plictiseala pana la urma :) (asa am citit), deci cei cu pantofii macar au parte de ceva actiune, cealalta e starea dinamica de echilibru, in care constiinta expandeaza intr-o infinitate de forme, variatiuni de beatitudine; unde timp sa te mai plictisesti :)?

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte de calitate comentariile tale :)
    Adevarul pentru fiecare este acela care permite constiintei sa fie impacata. Iar poate nivelul de impacare acceptat difera de la un individ la altul. Daca mai punem si fricile noastre impreuna cu prejudecatile si conditionarile invatate...cu cat NE adaugam mai multe din exterior cu atat suntem mai departe de o viziune corecta a ceea ce inseamna echilibru.

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, Adevarul e cel care impaca o constiinta. Dar cati dintre noi suntem impacati? Mi-a aparut in timp un simt care detecteaza cum oamenii mint si se mint ca sunt fericiti. Nici macar nu ne mai dam seama ca ne infometam constiinta, o torturam in intuneric, o congelam in gheata inimii noastre, pentru ca nu ne mai ascultam vocea sufletului, auzim doar vocea care cere, nu si pe cea care ofera neconditionat. E foarte veche vorba "Atunci cand nu-ti mai doresti nimic, vei avea totul." As zice totul de oferit, iubirea neconditionata, serviciul devotional fata de tot ce exista - asa imi imaginez eu esenta fericirii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, "Atunci cand nu-ti mai doresti nimic, vei avea totul" . Cu asta ai atins esenta a ceea ce am vrut sa exprim. Nu-ti dori nici macar linistea, cu cat ti-o doresti mai mult, cu atat vei fi mai deranjat de cele mai mici zgomote. Si ca sa-mi comentez propriul text...mi-am dat seama ca atata vreme cat "imi doresc" chiar si "echilibrul" imi creez o piedica. Tot ce e este mental creaza piedici. De aceea cand respir natural cu atentia asupra mea, fara sa ma pierzd in ganduri, atunci cand imi diminuezi "zgomotul" mental pana la acel moment de liniste perfecta, doar in acel moment am reusit sa simt "balansul". Dar totul pleca de la "a respira"...Respira E balansul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mihai Cîrstea12 iunie 2010, 10:50

    Salut Chisa! :) Sunt Mihai Cîrstea!, cel caruia i-ai tastat cateva cuvinte pe Blogul "Umblu liber" la subiectul "Earthlings, Baraka etc. – scopul?" Mi-ar face mare placere sa te cunosc! :) Iti las aici ID-ul meu de mes: mihaischultz si astept un semn de la tine! Doar daca vrei sa se intample asta!

    RăspundețiȘtergere
  10. Imi place comparatia cu pantofii. Cine e „melc„ Criss?

    RăspundețiȘtergere
  11. "Melcul" este ceea ce este :))

    RăspundețiȘtergere
  12. da exista echilibru static si exista un echilibru dinamic. sa reusesti sa te misti de pe un taler pe altul fara sa-ti dezechilibrezi balanta cere o anume dexteritate a spiritului.

    dar balanta nu e numai bidimensionala e ca un fel de comedie din balci cu zeci de scaune pe care trebuie sa le ocupi simultan cu aceiasi greutate si aceiasi viteza intr-o totala armonie. ceea ce avem nevoie in primul rand este un reper solid care sa ne fie ax altfel ne imprastiem .

    RăspundețiȘtergere