joi, 6 mai 2010

Respira e balansul


In viata cel mai greu de pastrat lucru e echilibrul” .De cum am citit-o mi-a placut cel mai mult si am stiut ca este un motto ce se muleaza foarte bine pe viata; pe ceea ce inseamna…viata… -cel putin din punctul meu de vedere-.
Ma relaxez citind zicale, morale si motto-uri, mai ales din cele spiritual-comice; si imi placeau multe, dar nu le memoram. Aceasta insa, al carui autor este Jean Grenier, in mod special mi-a atras atentia. Eram constient de echilibrul din natura, il vedeam in jurul meu. Am realizat importanta echilibrului in toate, in Univers. Asa ca am tinut minte zicala si in cele din urma am zis DA, echilibrul este VIATA. Apoi m-am uitat la lume, la societate, la oameni…la mine si mi-am dat seama ca suntem singura specie de pe aceasta planeta a caror indivizi formeaza un organism care este in dezechilibru cu mediul in care traieste, un organism cu indivizi in dezechilibru unul fata de celalalt, fata de ei insisi…am vazut dezechilibrul din viata mea. Am stiut ca daca vreau sa fiu parte din acest Univers, daca vreau sa cunosc ce inseamna VIATA trebuie sa-mi gasesc echilibrul. Si m-am hotarat sa pornesc in cautarea Lui. Nu avem nici in minte si nici in suflet ceva clar despre ce inseamna echilibrul si nici nu gaseam cuvintele sa m-IL exprim nici macar in gand. Pe parcurs, tot cautand prin framantarea mea , am realizat ca nu este un lucru usor, ca este un tel greu de atins in primul rand pentru ca nu stiam exact ce inseamna echilibrul si ce trebuie sa fac si sa schimb in propria-mi viata pentru a-L atinge. In cautarea Lui am trecut furtuni sarind violent de pe un taler pe celalalt. Echilibrarea balantei parea un lucru foarte greu de realizat. Axul dintre talere -locul unde trebuia sa ajung- parea un ideal din ce in ce mai fantastic. Am realizat ca in viata cel mai greu de pastrat lucru e echilibrul…iar eu nu aveam sperante nici macar sa-l ating din mers in trecerea dintre talere, dar mai sa-l si pastrez... Am vazut ca ce e mult pentru mine poate fi putin pentru un altul sau invers. Ca ce e bun pentru mine e mai putin bun sau chiar rau pentru altcineva...Deci inseamna oare ca echilibrul pentru mine are alta forma si sens decat echilibrul pentru un altul, deci nu este un echilibru universal? Oare voi sti cand si daca voi atinge echilibrul? Echilibrul inseamna sa simti sau sa gandesti?…sau amandoua (vorbim de echilibru , nu?). Cu cat gandeam mai mult mai tare zdruncinam talerele balantei. Cu cat ma cufundam mai adanc in ganduri si contraste simteam ca ma indepartez de echilibru generand mai multa framantare sufleteasca si zgomot mental. Pana azi. Astazi am descoperit prajina cu care acrobatul isi tine balansul cand merge pe sarma la mare intaltime. Prajina care ma poate ajuta sa ajung sa stau drept in centrul balantei cu cate un picior pe fiecare taler, in echilibru.
Astazi m-am oprit. Si , dupa un moment de liniste mentala am deschis ochii si mi-am zis: DA! Respira E balansul !

duminică, 25 aprilie 2010

Printre oglinzi si noi


Ai vrea sa fie doar oglinzi opace?

in locul slujitorului la care mergem
cand vrem sa ne-mbatam cu iluzii
si care sta supus pe cuiul din perete
privindu-ne ranjind perfid si in tacere
cum ne mintim pierduti servindu-ne reflexii
…trecatoare

As vrea sa fie doar oglinzi opace
sa ne privim intr-adevar cum suntem.

miercuri, 2 septembrie 2009

Vis-a-Vis de Vise


Te-am lasat, te-am uitat, dar am visat cu tine.
Mi-am zis:
E visul meu si tu esti doar un reziduu al subconstientului meu.
Sau am visat impreuna?
Daca ne-am fi cunoscut si trait in vise am fi fost altii?

Nu pot spune daca a fost un vis frumos, dar pot spune ca a fost real.
Am fost la tine acasa.
Nu ma ascundeai de restul, nici macar de el
Pentru tine el facea parte din decorul zilnic,
Pentru tine eu eram acolo cu tine.
Vorbeam ca doi prieteni,
Dar aveai dorinta in ochi pe care incercai sa o ascunzi
De ce? De cine?...de mine sau de tine?
Eu te priveam si-ti vorbeam la fel cum te privesc si acum.
Cred ca ma priveai si-mi vorbeai la fel cum taci acum.
Sau ma priveai ca-n visul tau?

Dar ce cautai in visul meu?
Poate in vis doar am ratacit la tine,
La fel cum in trecut tu ai ratacit la mine.
Daca vrei sa-mi spui ceva visand,
Spune-mi doar ca ai ratacit!
Spune-mi ca esti doar un reziduu!

duminică, 23 august 2009

Relativitatea mersului pe jos


Eram trei, in august. Mergeam. Doar eu cu chef de mers...L se plangea ca mergem prea repede, A se plangea ca mergem de prea mult timp. La un moment dat frunze de castan galbene pe jos, primul semn de toamna pe care l-am obeservat toti trei cu mirare. Dupa un moment de cugetare la frunzele galbene de pe trotuar, realizare a trecerii timpului, impreuna cu oboseala mersului perceputa diferit, A si L se exprima aproape impreuna:
L: - Frunze galbene! Deja e toamna atat de repede mergem. Daca mergem in ritmul asta mai putin intram in iarna.
A: - Frunze galbene! De cand mergem...a venit toamna.

Am ajuns sau ne-a ajuns toamna?

miercuri, 19 august 2009

Sunt facut sa stric destine



Mergi linstita pe drumul tau de piatra
Il vezi cum serpuieste-n departare
E piatra ta pe care calci agale, desculta , fara ezitare
Privesti in urma si mai pui o piatra, solida, la fel ca celelalte.

Dar calci ceva si te raneste
O pietricica, scapata din vedere
Te-apleci si vrei sa o arunci departe
Dar te opresti si din mirare, te uiti la ea mai cu atentie.

E ascutita, dar curbele-i sunt clare
Cum ai ajuns in drumul meu?...te-ntrebi
Mirata o bagi in buzunar si vrei sa pleci
Dar, stai. Mai vezi o pietricica-n departare!

Te-apropii si asupra-i te apleci
E neagra, dar pusa-n soare straluceste
Zambind, o tii cu grija sa n-o pierzi
Si ochii-ti stralucesc si inima-ti tresare

Cand vezi ceva micut iesind in zare
Te duci in graba si ridici cu nerabdare
O pietricica cenusie. O incalzesti si ii soptesti
Si-o vezi si simti cum capata culoare.

Si tot asa privind tot indeaproape
Iti umpli buzunarul de placere
Si-atunci te trece un fior de-ngrijorare
Cand te opresti si suflul ti se taie

Realizezi, te-ntorci, te uiti in departare
E drumul tau de piatra ce se-ntinde-n vale
Dar ai ajuns pe-un deal impodobit de floare
Sau doar pe-un drum plin de noroaie

La fel cum n-ai ales sa calci pe mine
Nici eu nu stiu acum ce sa iti zic:
Iti stau in buzunarul de la piept ca un amic,
Sau sunt aici facut sa stric destine?

luni, 17 august 2009

Ma uit la mine


Ma privesc in ochi si ma vad privindu-ma in ochi...sunt mic.
Privesc in ochii din ochiul celui care ma priveste cand ma uit privind la mine-n ochi...sunt tot.

Placere incruntata


Placerea-mi e atat de mare incat nu-mi incape intr-un zambet. Atunci ma incrunt sa-i fac loc. O adun intre sprancene intr-un punct. Acolo e placerea mea, placerea mea cea incruntata.