Sunt facut sa stric destine

Mergi linstita pe drumul tau de piatra
Il vezi cum serpuieste-n departare
E piatra ta pe care calci agale, desculta , fara ezitare
Privesti in urma si mai pui o piatra, solida, la fel ca celelalte.

Dar calci ceva si te raneste
O pietricica, scapata din vedere
Te-apleci si vrei sa o arunci departe
Dar te opresti si din mirare, te uiti la ea mai cu atentie.

E ascutita, dar curbele-i sunt clare
Cum ai ajuns in drumul meu?...te-ntrebi
Mirata o bagi in buzunar si vrei sa pleci
Dar, stai. Mai vezi o pietricica-n departare!

Te-apropii si asupra-i te apleci
E neagra, dar pusa-n soare straluceste
Zambind, o tii cu grija sa n-o pierzi
Si ochii-ti stralucesc si inima-ti tresare

Cand vezi ceva micut iesind in zare
Te duci in graba si ridici cu nerabdare
O pietricica cenusie. O incalzesti si ii soptesti
Si-o vezi si simti cum capata culoare.

Si tot asa privind tot indeaproape
Iti umpli buzunarul de placere
Si-atunci te trece un fior de-ngrijorare
Cand te opresti si suflul ti se taie

Realizezi, te-ntorci, te uiti in departare
E drumul tau de piatra ce se-ntinde-n vale
Dar ai ajuns pe-un deal impodobit de floare
Sau doar pe-un drum plin de noroaie

La fel cum n-ai ales sa calci pe mine
Nici eu nu stiu acum ce sa iti zic:
Iti stau in buzunarul de la piept ca un amic,
Sau sunt aici facut sa stric destine?