Vis-a-Vis de Vise

Te-am lasat, te-am uitat, dar am visat cu tine.
Mi-am zis:
E visul meu si tu esti doar un reziduu al subconstientului meu.
Sau am visat impreuna?
Daca ne-am fi cunoscut si trait in vise am fi fost altii?

Nu pot spune daca a fost un vis frumos, dar pot spune ca a fost real.
Am fost la tine acasa.
Nu ma ascundeai de restul, nici macar de el
Pentru tine el facea parte din decorul zilnic,
Pentru tine eu eram acolo cu tine.
Vorbeam ca doi prieteni,
Dar aveai dorinta in ochi pe care incercai sa o ascunzi
De ce? De cine?...de mine sau de tine?
Eu te priveam si-ti vorbeam la fel cum te privesc si acum.
Cred ca ma priveai si-mi vorbeai la fel cum taci acum.
Sau ma priveai ca-n visul tau?

Dar ce cautai in visul meu?
Poate in vis doar am ratacit la tine,
La fel cum in trecut tu ai ratacit la mine.
Daca vrei sa-mi spui ceva visand,
Spune-mi doar ca ai ratacit!
Spune-mi ca esti doar un reziduu!

Relativitatea mersului pe jos

Eram trei, in august. Mergeam. Doar eu cu chef de mers...L se plangea ca mergem prea repede, A se plangea ca mergem de prea mult timp. La un moment dat frunze de castan galbene pe jos, primul semn de toamna pe care l-am obeservat toti trei cu mirare. Dupa un moment de cugetare la frunzele galbene de pe trotuar, realizare a trecerii timpului, impreuna cu oboseala mersului perceputa diferit, A si L se exprima aproape impreuna:
L: - Frunze galbene! Deja e toamna atat de repede mergem. Daca mergem in ritmul asta mai putin intram in iarna.
A: - Frunze galbene! De cand mergem...a venit toamna.

Am ajuns sau ne-a ajuns toamna?

Sunt facut sa stric destine

Mergi linstita pe drumul tau de piatra
Il vezi cum serpuieste-n departare
E piatra ta pe care calci agale, desculta , fara ezitare
Privesti in urma si mai pui o piatra, solida, la fel ca celelalte.

Dar calci ceva si te raneste
O pietricica, scapata din vedere
Te-apleci si vrei sa o arunci departe
Dar te opresti si din mirare, te uiti la ea mai cu atentie.

E ascutita, dar curbele-i sunt clare
Cum ai ajuns in drumul meu?...te-ntrebi
Mirata o bagi in buzunar si vrei sa pleci
Dar, stai. Mai vezi o pietricica-n departare!

Te-apropii si asupra-i te apleci
E neagra, dar pusa-n soare straluceste
Zambind, o tii cu grija sa n-o pierzi
Si ochii-ti stralucesc si inima-ti tresare

Cand vezi ceva micut iesind in zare
Te duci in graba si ridici cu nerabdare
O pietricica cenusie. O incalzesti si ii soptesti
Si-o vezi si simti cum capata culoare.

Si tot asa privind tot indeaproape
Iti umpli buzunarul de placere
Si-atunci te trece un fior de-ngrijorare
Cand te opresti si suflul ti se taie

Realizezi, te-ntorci, te uiti in departare
E drumul tau de piatra ce se-ntinde-n vale
Dar ai ajuns pe-un deal impodobit de floare
Sau doar pe-un drum plin de noroaie

La fel cum n-ai ales sa calci pe mine
Nici eu nu stiu acum ce sa iti zic:
Iti stau in buzunarul de la piept ca un amic,
Sau sunt aici facut sa stric destine?

Ma uit la mine

Ma privesc in ochi si ma vad privindu-ma in ochi...sunt mic.
Privesc in ochii din ochiul celui care ma priveste cand ma uit privind la mine-n ochi...sunt tot.

Placere incruntata

Placerea-mi e atat de mare incat nu-mi incape intr-un zambet. Atunci ma incrunt sa-i fac loc. O adun intre sprancene intr-un punct. Acolo e placerea mea, placerea mea cea incruntata.

Aproape perfect

Ma simt bine ca te-nteleg. Gandesti si stiu, nu trebuie sa vorbesti. Stiu ce vrei si as putea, dar nu vreau...deci nu-s perfect.